noutăți

Binele – Cum îl văd părinții și cum îl simt copiii?

luni, 25 mai 2015

  • „Când îl iau de la afterschool, vorbește încontinuu. Trebuie să îi dau telefonul să se joace ca să pot să mă concentrez la condus.”
  • „Are 10 pe linie. E mai singuratică și timidă, dar e cea mai deșteaptă din clasa ei. ”
  • „Am vrut să îl duc la cursuri de engleză. Doamnele de acolo se plâng că e prea neastâmpărat și nu stă locului. Ce să îi fac?”

Zi de zi, părinții se găsesc în situația de a alege pentru copiii lor. Asta este viața, astea sunt responsabilitățile de părinte! Te gândești și iei o decizie. Sau poate nu ai destul timp să cântărești variantele, așa că hai să trecem odată de ziua asta și vedem noi mai departe! Dar fiecare zi începe la fel de devreme și se termină la fel de târziu, iar resursele tale de energie și răbdare sunt puse la încercare din ce în ce mai mult. De fapt, nu ai ce altceva să faci decât să încerci să alegi răul cel mai mic. Altfel cum?

Felul în care părinții percep lumea și felul în care ei își exprimă viziunea asupra lucrurilor este decisiv pentru felul în care copiii fac cunoștință cu propriul viitor. Multe dintre credințele, convingerile și ideile unui adult sunt forme modificate, de-a lungul timpului, ale credințelor, convingerilor sau ideilor părinților săi. În copilărie, toate credințele, convingerile și ideile personale sunt forme modificate (uneori prea puțin sau chiar deloc) ale celor pe care copilul le-a observat la părinții săi. Emoțiile sunt singurele care aparțin doar copilului – ce simte și cum se simte copilul vizavi de părinții săi, vizavi de regulile pe care trebuie să le respecte, de laudele pe care le primește sau de criticile pe care încearcă să le ocolească – sau pe care le caută, în lipsa unei alternative mai bune de atenție din partea părinților.

În efortul de a crește copii ascultători și cuminți, mulți părinți uită să le încurajeze copiilor gândirea critică și, de multe ori, o cataloghează drept obrăznicie. La fel, mulți dintre părinți încearcă să câștige cooperarea copiilor pentru diverse activități, acceptând de fapt o formă de supunere, cumpărată cu o oarecare recompensă. Mulți dintre ei nu mai au timp să caute motivul din spatele opoziției copilului și, în numele binelui și al responsabilității de părinte, își păcălesc copiii să facă ce trebuie. Sau poate e invers? Oare, conform acestui model, copiii nu învață că totul are un preț și că ești deștept doar dacă știi să scoți cel mai mare profit? O lecție bună de antreprenoriat, dar total lipsită de dimensiune etică, întrucât regulile care ar trebui respectate în obținerea profitului sunt doar subînțelese, mult prea puțin verbalizate, iar manevra demonstrată este ocolirea regulilor, mersul pe scurtătură, și mai deloc respectarea lor, într-o negociere din care ambele părți să câștige ceva folositor.

Dacă vrem să construim un viitor pozitiv pentru copiii noștri, singura variantă pozitivă de acțiune se bazează pe comunicare și negociere. Internetul ne ajută cu milioane de surse de informații specializate în acest domeniu, iar dacă avem nevoie de îndrumare sau de consiliere personalizată, cu siguranță vom găsi un specialist (psihologi, consilieri și psihoterapeuți, logopezi, etc) care să ne ajute să descurcăm ițele și să găsim cea mai potrivită soluție, oricare ar fi problema cu care ne confruntăm. Singurul lucru pe care trebuie să îl ținem minte este că soluția va fi întotdeauna un proces amplu, care va avea nevoie de angajamentul și motivația noastră, pentru a putea genera schimbările pe care ni le dorim. Așa că haideți să ne rezervăm 5 minute, în fiecare zi, pentru a reflecta și a răspunde sincer la întrebarea „Ce aș putea schimba, pentru ca rezultatele să fie mai bune, și pentru mine, și pentru copilul meu?”.

Psiholog Silvia Guță