noutăți

Educația în psihologie, psihologia în educație

miercuri, 06 august 2014

Tindem să credem că educația se rezumă la cei șapte ani de-acasă, la salutul potrivit, la modul în care stăm la masă sau la cum ne adresăm celor din jur,  însă după cum arată știință și cei care au studiat mai amplu subiectul, s-a demonstrat că educația este de fapt fenomenul social fundamental prin care generațiile adulte transmit generațiilor de copii și tineri abilități și cunoștințe pentru a se putea integra în societate.

De aici reiese deci că tot ceea ce percepe un copil de la adulții din jurul său, părinți, bunici, profesori, intră în categoria educație. La fel de mult contribuie și mediul în care copilul se dezvoltă la educarea și formarea acestuia. Mediu este compus atât din școală cât și din activitățile de învățare și sportive pe care copilul le întreprinde. Așa cum opiniile și comportamentul părintelui reprezintă un model în structurarea personalității copilului, așa sunt și cele ale profesorilor.

Copiii, cu curiozitatea lor nativă, sunt dornici să afle cât mai multe, să înțeleagă ce și cum se petrec lucrurile din jurul lor, să își formeze propriul fel de a fi, de a gândi. Primul pas către această independență a personalității este imitarea. Ei imită tot ceea li se pare atractiv din jur, fără a filtra dacă este bun, rău, util, inutil, adecvat sau inadecvat. Imitând ceea ce primesc de acasă, de la școală, de la diversele cursuri frecventate, li se formează personalitatea, filosofia proprie despre viață, ”psihologia” lor.

Urmând această teorie, modul în care un copil va fi ca adult, ca personalitate mătura, depinde de mediul în care se dezvoltă, de modelele pe care le vede, dar și de propriile alegeri cu consecințele aferente.

Așadar, educația este baza în ”psihologie”, căci fără o educație, de orice tip, nu este posibilă dezvoltarea personalității.

Dar cum rămâne cu psihologia în educație?

Psihologia este știința care ne oferă informații despre cum funcționăm noi ca indivizi, despre cum se formează legăturile dintre comportamente, gândurile, trăirile și emoțiile noastre, despre reacțiile noastre la diverși stimuli; este știința care ne ajută să ne cunoaștem și să ne dezvoltăm pe cât se poate de corespuzator nevoilor noastre. Din acest motiv psihologia în educație este esențială. Pentru ca procesul de educare să fie eficient, este necesar contactul cu propria persoană; pentru ca un copil să poate decide ce este bine și rău, are nevoie să își înțeleagă trăirile, emoțiile, să experimenteze cum se poate comporta pentru ca cei din jur să îi înțeleagă nevoile, să știe cum să ceară ce are nevoie, să fie sigur pe el. Acestea se obțin prin psihoeducație – educația despre psihologie.