noutăți

Emoțiile copilului

joi, 28 august 2014

Andrei, de 9 ani, Dragoș, de 10 ani și Radu, de 11 ani, se dau cu skateboard-ul nou al lui Dragoș. Dragoș știe să îl folosească și se oferă să îi arate lui Andrei cum să se întoarcă. Este mai greu decât pare când arată Dragoș. Andrei se dezechilibrează și cade. Ceilalți râd. Andrei îi spune lui Dragoș “mai arată-mi odată”. După ce urmărește atent și încearcă iar, Andrei începe să se întoarcă bine și gândește “trebuie să exersez”.

Vine rândul lui Radu. Dragoș se oferă să îi arate lui Radu cum să se întoarcă. Radu vrea să încerce singur, dar când încearcă să se întoarcă, skateboard-ul se duce tot înainte și cade. Ceilalți râd. Radu nu crede că este amuzant, se înfurie și se supără pe cei doi. Fuge către mama, să îi spună cât de răi au fost cei doi băieți.

Un copil, în joacă, poate da vina pe alți copii pentru durerea și furia pe care o simte când nu iese ca el; dar sunt ceilalți copii vinovați pentru ce simte copilul? sau copilul este frustrat și dezamăgit pentru că lui nu i-a reușit ce își dorea?

Copilul se simte compleșit de emoții în multe situații de zi cu zi: când nu știe ceva la școală, când are o ceartă în joacă, când își face prieteni noi, când încearcă ceva nou, când nu îi iese ceva, când părinții pun limite etc. Emoțiile copilului pot fi mult mai complexe decât la o primă vedere. Pe de o parte, emoțiile copilului nu sunt un simplu răspuns la lucrurile care i se întâmplă. Pe de altă parte, copilul este influențat în ce simte de ce cred alți copii și adulți despre el, despre ce poate sau nu poate să facă. Se teme că nu o să se descurce la fel de bine ca ceilalți, se supără când pierde, se înfurie când nu îi iese, este rușinat când ceilalți râd de el…

Cu timpul, copilul învață singur ce îl face să se simtă supărat și ce îl face să se simtă bine. Însă, pentru a învăța să își stăpânească emoțiile, copilul are nevoie de ajutorul adulților. Vrea să se calmeze, dar cum? Situația pe care copilul o dorește ca monedă de calm, deseori nu este posibilă… uneori nu putem primi o notă mai mare, nu putem face lucrurile perfect din prima, nu ne înțelegem la cataramă cu toți copiii, nu primim tot ce cerem, nu suntem lăsați cât vrem să ne jucăm…

Deseori, neputând schimba situația, din dorința de a vedea copilul simțind doar emoții pozitive, adulții încurajează copilul să își ascundă emoțiile negative de furie, tristețe, frică, rușine, vinovăție, sperând că dacă nu le exprimă, nu le simt.  În realitate, copilul continuă să simtă aceste emoții, chiar dacă le ține în el. Îi ia timp să învețe ce să facă cu ele și are nevoie de cineva de la care să învețe pas cu pas: să le înțeleagă, să le recunoască, să le accepte și să descopere modalități prin care să își recapete calmul.

A dobândi stăpânirea emoțiilor este o parte foarte importantă în dezvoltarea copilului deoarece emoțiile afectează abilitatea acestuia de a învăța și a de a relaționa cu alții, precum și starea generală de bine. Ca orice proces în dezvoltarea unui copil, și stăpânirea emoțiilor se învață pas cu pas, în etape și prin repetiție. Înțelegerea, recunoașterea și acceptarea propriilor emoții și ale celorlalți copii și adulți sunt primii pași în dezvoltarea emoțională a unui copil.